Copilul tau si etapa lui "NU"

Cum te poti descurca cu aceasta noua faza din procesul sau de dezvoltare poti citi in randurile ce urmeaza.

De la momentul primei separari la dezvoltarea sentimentului de independenta

Pe masura ce bebelusul creste, invata sa-si construiasca propria identitate si sa se impuna ca persoana independenta cu toate drepturile care vin la pachet, odata cu dobandirea acestui statut. Dupa ce „te-a ascultat, dar asta doar o data”, vrea sa-ti arate ca el este cel care decide. Nu este deloc usor sa stii cand anume poti sa cedezi si sa ii acorzi ce-si doreste.

In jurul varstei de 8 luni, cel mic devine constient de propria-i persoana si de persoana ta. Este un motiv de ingrijorare, iar cel mic incepe sa planga atunci cand pleci de langa el, sau atunci cand cunoaste persoane noi. Aceasta faza se cunoaste sub denumirea de „anxietate de separare”. In jurul varstei de 18 luni, cel mic este capabil sa se recunoasca in oglinda si sa se perceapa ca un tot unitar. Aceasta este o etapa decisiva in procesul de formare a propriului „eu”. 

Este de asemenea si inceputul bine-cunoscutei faze a lui „NU”. Ori de cate ori il inviti sa-si faca baie (lucru care de obicei ii face o deosebita placere), sa-si puna haina, sa manance piureul de cartofi, absolut de fiecare data raspunsul va fi unul negativ. Stai linistita. Aceasta etapa marcheaza modul in care isi exprima autoritatea, mai degraba decat un refuz categoric. Cel mic a devenit constient de propria-i persoana si vrea sa iti arate acest lucru. Pana acum tu ai fost cea care ai luat decizii pentru el, dar acum are si el propriile-i pareri. Poti trata aceasta stare a celui mic ca pe un antrenament pentru perioada adolescentei care va veni.

Cum sa reactionezi la aceasta stare a bebelusului?

Fara a-i acorda celui mic tot ce vrea de fiecare data, ar trebui sa asculti ce anume iti cere, intrucat acest lucru dovedeste faptul ca cel mic se dezvolta normal. Daca refuza sa te lase sa-l ajuti cu imbracatul, tine minte ca desi acum iti va lua mai mult timp aceasta activitate, in final, vei salva mai mult timp pe viitor. Ca sa-i usurezi treaba celui mic, cumpara-i haine care sunt usor de imbracat (fara nasturi sau fermoare), pantofi cu scai (fara sireturi), tacamuri din plastic astfel incat sa poata manca singur.

Trebuie sa fii consecventa de fiecare data si nu trebuie sa-i interzici ceva ce i-ai permis cu o zi inainte, si invers. De asemenea, trebuie sa ramai ferma cu privire la deciziile pe care le iei, fara a te enerva. Facutul baitei este un lucru necesar, fie ca celui mic ii place sau nu. Depinde de tine ca parinte sa iti definesti propriile reguli si sa le aplici. Daca cel mic vrea sa se imbrace singur nu-i nicio problema, atat timp cat isi pune si haina, intrucat e frig afara. Daca-si doreste sa se dea in leagan inca cinci minute este la fel de bine dar tu trebuie sa stai langa el, iar in cinci minute chiar sa pleci de la locul de joaca.

Dezastrul de la cina

De fiecare data cand incerci sa-i introduci celui mic un fel nou de mancare, raspunsul este indubitabil acelasi: „NU, nu vreau, nu-mi place!” In intervalul 2-10 ani, se estimeaza ca un procent de 75 % din copii au aceasta reactie similara de altfel, care este cunoscuta sub denumirea de neofobie alimentara.

Este absolut normal ca cel mic sa-si doreasca sa manance numai ce-i place, dar este important sa se bucure de o alimentatie echilibrata. Daca-l vei forta nu vei rezolva nimic. Daca cel mic refuza sa manance peste sau carne, poti sa te orientezi astfel incat sa faci un fel de mancare gatit cu carne sau sa combini carnea, sau pestele cu diverse legume.

Este de asemenea la fel de important sa te dai pe tine ca exemplu, ii poti arata celui mic ca mananci mazarea si ca iti place la nebunie. Un alt sfat de luat in seama, mergi cu cel mic la cumparaturi si lasa-l sa te ajute sa gatesti ce ai cumparat. Va fi foarte mandru de ce-a realizat si va manca tot din farfurie.

Testimoniale