Ce inseamna refuzul constant al celui mic?

Acum ca cel mic poate cat de cat sa mearga si sa vorbeasca si isi vede de treaba sa, va vrea sa te instiinteze cu privire la ce-si doreste si cu ce anume nu este de acord. Copilul tau, al carui progres te lasa cu ochii larg deschisi de uimire si admiratie, iti testeaza autoritatea. Si ceea ce-i si mai interesant, este ca il si distreaza sa faca asta! Odata ce vei fi trecut peste starea de soc, trebuie sa inveti sa ramai calma, dar ferma. 

Pana la urma, de ce imi tot spune cel mic „Nu” de fiecare data?

Pana acum copilul tau obisnuia sa spuna „ursul”, „iar” si „mama”. Denumeste obiecte, o anumita persoana sau situatie. Si cu toate astea, in perioada dintre 18 si 24 de luni, neplacutul „NU” marcheaza trecerea celui mic la functia simbolica a limbajului, iar acesta este momentul cand copilul incepe sa inteleaga conceptul de negatie.

Cel mic incepe sa inteleaga rapid si faptul ca acest cuvant nou este absolut ideal pentru a-ti testa autoritatea si, intr-un fel sau altul, exploateaza toata aceasta situatie. Faza aceasta va trece cu siguranta, mai ales daca te mentii ferma pe pozitie!

Spun „NU", prin urmare „Exist”!

Mersul, folosirea olitei, primele cuvinte… copilul tau devine independent si descopera lumea si multitudinea sa de aspecte. In acelasi timp, personalitatea celui mic devine proeminenta, iar cuvantul „NU” devine o replica folosita in mod frecvent, impreuna cu „Vreau eu s-o fac” sau „Nu tu” si alte accese de furie majore.

Se prea poate sa fii absolut uluita de toata aceasta atitudine si sa ai impresia ca vorbesti la un perete, dar aceasta este o faza care este absolut necesara in ceea ce-l priveste pe cel mic. Atunci cand spune „NU”, copilul spune de fapt „Exist". Este o modalitate prin care cel mic se scoate pe el insusi in evidenta si care il ajuta sa-si cladeasca propria-i personalitate, diferentiindu-se astfel de parinti. Cel mic isi va testa limitele in fata ta, in vreme ce atunci cand se afla cu bunica sau cu bona va fi bland ca un miel. E greu de acceptat, dar este ceva normal!

Atunci cand "Nu" inseamna „Da"

Mamele intelepte cunosc foarte bine faptul ca termenul „NU” defineste o notiune complexa si ca are foarte multe intelesuri. A le intelege pe toate este o adevarata arta!
Nu este prea usor sa faci diferenta intre:

• Un „NU” rostit din obisnuinta;
• Un „NU” suparat (cel mic nu vrea sa se aseze in carucior, intrucat i-ai intrerupt brusc datul in leagan, care dura deja de 45 de minute);
• Un „NU” obosit (care de regula precede un acces de furie major);
• Dar si un „NU" care inseamna „DA” (atunci cand cel mic spune „NU” dand din cap afirmativ);
• Si sa nu-l uitam pe acel „NU” ferm, atunci cand ii introduci un aliment nou (chiar in mijlocul fazei de neofobie alimentara).

Explicatia: cel mic te face sa intelegi ca daca e sa faca dupa cum ii spui, o va face pentru ca asa a decis el.

Tu esti sefa!

Asadar, cum sa gasesti o solutie, in timp ce continui sa iti pastrezi rabdarea? Nimic nu functioneaza mai bine decat distragerea atentiei. Cine oare nu le-a multumit in secret altor parinti plini de idei pentru ca le-a distras copilul fie in tren, fie in avion, evitand astfel un acces de furie si un lant neintrerupt de „Nu”-uri.

Cea mai mare dificultate ramane gasirea echilibrului perfect: sa nu fii nici prea ferma pentru a evita sa-l eclipsezi, permitandu-i sa-si atinga potentialul; sa nu fii nici prea permisiva, dandu-i voie celui mic sa fie stapan in casa. Daca cel mic spune „nu” de cateva ori nu conteaza, ramai calma si ferma, fara a intra intr-o lupta crancena.

Regula de aur este sa-l faci pe cel mic sa inteleaga in mod repetat ca nu el, ci tu decizi (fie ca-l lasi sau nu sa spuna „Nu”). „Nu” inseamna „NU”. Acum este momentul sa nu cedezi si sa te mentii pe pozitie: fixarea limitelor (fara a-l contrazice pe celalalt parinte) este esentiala pentru cel mic.