Comunicarea dintre tatici si bebelusi

Rasete, plansete, gangureli… Cand bebelusul comunica, inteleg aproape tot! M-am inselat de cateva ori (l-am facut sa rada si l-am agitat chiar inainte sa mearga la culcare, a trebuit sa gasesc sinonime simpatice pentru cuvintele „urate”), inainte de-a intelege ca bebelusul interactioneaza perfect cu mine in limba lui. O descoperire pentru noi amandoi! Iata cum am reusit sa descifrez dorintele lui Bebe!

Comunicarea cu bebe

Bebelusul plange, il doare ceva? La inceput, nu faceam diferenta intre plansetele lui. Acum i-am invatat vocabularul: oboseala, foame sau teama la caderea noptii, am totul sub control. Mi-am format chiar si reflexele potrivite pentru a-l linisti: ii vorbesc despre mine si despre colegii mei, despre viitorul lui promitator, despre ultimul meci de fotbal. Pentru a-l linisti, am si cateva mici metode personale: cand il plimb cu caruciorul sau cand il tin strans in brate, niciodata nu dau gres!

Cum sunt un sot model, tin la impartirea rolurilor. Cine se scoala in miez de noapte din cauza unui cosmar? Taticul! Trebuie totusi sa recunosc ca mi se intampla sa nu-l aud.

Bebelusul rade, umorul meu e legendar! Primele momente importante pe care le-am impartasit cu el sunt zambetele: zambetul angelic, zambetul complice, zambetul smecheresc… iar apoi, de la 4 luni, hohotele de ras!

Cunosc cateva trucuri infailibile pentru a-l face sa rada: strambaturile, pupicii pe corp ca si cum as vrea sa-l mananc, iar uneori ii cant intr-un mod comic, dand din maini. Mimez diferite personaje, fac pe bau-baul care-l mananca, ma joc de-a v-ati ascunselea in spatele unui prosop, cel putin de cateva ori la rand. Si chiar de foarte multe ori, daca asta il face sa rada. De cele mai multe ori, el se plictiseste inaintea mea.

Bebelusul si cu mine ne intelegem foarte bine! Ii vorbeam deja bebelusului meu cand era in pantecele mamei sale. Astazi nu facem decat sa continuam. Cand ma joc cu zornaitoarea, ii vorbesc de zornaitoare; cand ii pun sosetele, ii vorbesc de sosete. Vocea mea il stimuleaza, asa ca ii vorbesc tot timpul. Ne intelegem reciproc. Acum cunosc diferitele etape ale limbajului: ganguritul, strambaturile, primele cuvinte, primele propozitii. Imi voi aminti intotdeauna de prima data cand mi-a spus „tata”. Mi-au dat chiar si lacrimile.

Apoi vine etapa lui „nu“: ca toti parintii, am trecut si noi prin asta. I-am aratat eu cine e seful! In fine, am incercat…

Si cum am un rol de model, iar el ma imita in toate, am profitat ca sa-l invat diverse expresii care ma fac foarte mandru atunci cand le repeta in public: „Hai, Barça!” (ori esti suporter, ori nu!) sau „chiar si cel mai mare copac s-a nascut dintr-o samanta mica” (un citat din Lao-Tse e intotdeauna folositor!).