La cate luni merg bebelusii de-a busilea

Inainte de primii pasi realizati cu dificultate si in mod dezechilibrat, bebelusul tau isi va petrece primele noua luni de viata exersand schimbarea pozitiei de la culcat la stat in sezut. Iar asta nu inseamna decat o dezvoltare precisa, data fiind curiozitatea lor debordanda in a-si dori sa atinga, sa vada si sa miroase tot ce le iese-n cale.

Pe toate cele patru membre, sau stand drept ca un stalp, stilul abordat chiar nu mai conteaza atata vreme cat cel mic are unda verde sa exploreze tot ce-i iese-n cale! Poti sa iti ajuti copilul sa progreseze numai tinand cont de propriul sau ritm. Nu trebuie sa te grabesti inainte de 20 de luni. Numai 3 % dintre bebelusi merg singuri la varsta de 9 luni si mai putin de 60 % merg pentru prima data atunci cand implinesc primul an.

Mersul are nevoie de muschi

Prima faza: incalzirea, burtica si bratele.

In primele saptamani de la nastere, bebelusul tau invata sa-si tonifieze muschii din zona gatului si a spatelui, pentru a fi pregatit de alte exercitii mult mai intense pe care le va avea de facut incepand cu varsta de 4 luni. Programul de lucru: pedalarea cu picioarele, moristile facute cu bratele, rostogolirea pe o parte si pe cealalta, toate acestea fiind excelente pentru muschii abdomenului.

Copilul este acum gata sa se sprijine pe antebrate in timp ce-si ridica mandru capul. Aceasta pozitie se va observa din ce in ce mai des in urmatoarele doua luni. Antrenat de curiozitatea de a descoperi fascinanta lume care-l inconjoara, bebelusul tau exerseaza miscarea de rostogolire si apoi de tarare. 

Faza a doua: statul in sezut, trasul si ridicarea in pozitie verticala.

In jurul varstei de 8 luni, bebelusul devine capabil sa stea in picioare si sa-si intinda bratele pentru a prinde obiectele (pe care de altfel acum le poate vedea si mai bine). Cel mic devine acum constient de prezenta si utilitatea corpului in lupta pe care o are de dat pentru explorarea imprejurimilor, in mod independent.

Faza a treia: mersul de-a busilea, statul in picioare asistat.

In perioada dintre 9 si 12 luni, cel mic se foloseste de o serie de strategii pentru a ajunge unde isi doreste si pentru a primi orice pofteste. Mai intai in patru labe, apoi in genunchi, inainte de a sta in picioare tinandu-se de mana parintilor. Chiar daca cel mic poate fi un pic dezechilibrat, usor usor isi capata increderea in fortele proprii prin exersarea pozitiilor stat jos si ridicat alternativ, de mai multe ori la rand.

Faza a patra: statul in picioare si pasitul. 

Tot ceea ce mai este nevoie acum este un pic de curaj si determinare pentru a merge singur! (in medie, undeva intre varsta de 10 si 13-14 luni). Primii pasi ai copilului tau vor fi de nepretuit! Daca cel mic inca nu merge la 19 sau 20 luni, discuta cu medicul pediatru, care iti va recomanda probabil sa consulti un medic specialist in psiho-motricitate.

Iata cateva idei care sa inspire sentimentul de incredere

• Papuci potriviti: Prima intrebare care se pune este are oare cel mic nevoie de pantofi sau nu? Potrivit expertilor, raspunsul este nu, ori de cate ori acest lucru va fi posibil. 

  • Acasa, lasa bebelusul cu picioarele goale pe suprafete moi si ferme. Aceasta este cea mai buna metoda pentru a-i permite sa-si achizitioneze miscarea la nivelul picioarelor.

  • La exterior, alege papuci sau pantofi din material moale, care sa fie usori, cu talpa ranforsata, si cu sireturi, pentru a tine talpa fixa in mod corect.

• Tarcul: De toate marimile si din toate materialele, tarcul prezinta o serie de avantaje: ii acorda celui mic independenta pe masura ce acesta devine capabil sa stea in picioare si sa-si intinda picioarele in timp ce se tine de barile tarcului, simtindu-se in siguranta. Extrem de util in unele momente!

• Ajuta-ti copilul sa mearga fara a-i obosi bratele. Timp de cateva luni, sau chiar doua sau trei luni, cel mic va dori sa mearga tinandu-se de mana ta. La inceput, inaintand ezitant cate un picior, apoi pe celalalt, cel mic se va simti din ce in ce mai confortabil si va prinde mai multa incredere in el, dar este posibil sa nu se simta chiar pregatit sa iti dea drumul. Este foarte important sa nu iti grabesti bebelusul si sa-l feliciti la fiecare mic efort depus. Chiar si atunci cand copilul te tine doar cu un singur deget, acesta tot mai simte nevoia sa-l asiguri ca este in siguranta.

• Jucariile (camioane, carucioare etc.): La varsta de 10-12 luni, cel mic nu-si doreste altceva decat sa descopere ce anume se petrece dincolo de camera in care se afla el sau in gradina. Problema se pune intre dorinta pe care o are si capacitatea de a face acest lucru, iar copilul trebuie sa mearga pentru a rezolva acest mister! Prin urmare, acele jucarii pe care cei mici se pot sprijini atunci cand invata sa mearga, sunt extrem de utile in astfel de momente.

• Premergatorul - pro sau contra: Dupa ce a constituit obiectul unor controverse semnificative si a fost interzis in mai multe state din Occident (printre care si SUA si Canada), premergatorul nu este recomandat de medicii pediatri si de specialistii in psiho-motricitate. Si asta pentru ca se considera ca acesta limiteaza miscarile picioarelor si ale coapselor si se spune ca pozitioneaza gresit arcul piciorului. Tot premergatorul este responsabil si de o serie de cazuri de raniri grave la cap in cazul bebelusilor.

  • Ce ar trebui sa stii: nu ridica bratele prea sus, intrucat acest lucru ii poate dauna echilibrului copilului tau.

  • Sfatul nostru: jucariile trebuie sa fie atat robuste cat si usoare, cu roti cu functie de semi-blocare (sa impiedice bebelusul sa traga).